on the verge of extinction... again

Adica, na, cateva chestii noi incercate in ultimele 3 luni + altele mai vechi (incepand de prin '05).

• incep cu inghetatele care nu m-au impresionat: de la Algida (care mie in general imi plac), Viennetta, inghetata asortata cu centru de ciocolata aerata; inghetata Family's Chocolate Chip de la Family Frost; si inghetata cu rom si stafide marca Delhaize; toate trei destul de bune, dar n-au nimic fenomenal
  

Si a inceput o noua numaratoare inversa... si voi explica imediat pana la ce anume de data asta.

Am fost ieri din nou la spital, din nou cu speranta ca voi afla cand scap de tije. De data asta am vorbit chiar cu omul care m-a operat (proaspat intors din concediu). Ma tot certasera ai mei la telefon, imi repetasera sa nu insist sa scap de ele mai repede, sa ii las pe ei sa decida cand mi le vor scoate, asa ca tot incercam sa gasesc idei cum sa intreb ca sa nu par prea nerabdatoare. Am avut suficient timp sa fac asta. Iar era multa lume acolo, iar m-as fi simtit prea ciudat sa ma bag in fata... chiar si in fata unora care venisera dupa mine, dar aveau probleme care necesitau atentie imediata, in timp ce eu eram acolo doar cu intrebari. Oamenii au accidente, isi rup oasele si duminica... Suna stupid... pentru ca e ceva atat de evident.

In cele din urma am intrat si eu... si toate formularile pe care le rasucisem in minte au devenit inutile, pentru ca primul lucru pe care mi l-a spus omul a fost "trebuie sa vedem cand iti scot tijele". Hehe, eu de ce venisem oare? Ce-a urmat... trimitere la radiologie, asteptare si acolo, facut poza, luat poza, venit inapoi la camera de garda, asteptat din nou (de data asta nu asa de mult)... M-a strecurat ianuntru, s-a uitat la poza si... "Excelent! Ma suni miercuri dupa ora 18 ca sa stabilim exact data" Daaa? Hehe, asta mi-a sunat foarte bine si a transformat orice altceva in fum... uitasem si sa-i spun ca am facut 2 saptamani de recuperare. Oricum nici asta n-a mai contat, din moment ce i-a spus celalalt doctor care a avut grija de mine.

Nici nu mai tin minte drumul inapoi pana acasa. Ce am constatat acasa comparand radiografiile: fata de acum 5 saptamani, osul s-a deplasat in sus spre pozitia lui naturala si a indoit tijele.

Tot de prin Bucuresti, alta chestie pe care am observat-o de ceva vreme...

Au aparut bancomate BCR prin mai multe statii de metrou (Grozavesti, Armata Poporului, Dristor, Iancului). Poza e facuta la Piata Iancului. Calitatea lasa mult de dorit, dar erau niste indivizi de paza pe acolo si a trebuit sa o fac tinand telefonul prin haina, in asa fel incat sa il maschez partial cumva cu cravata si cu haina...

Da, o alta obsesie de-a mea...

Da, am multe de tot, nu doar sa colectionez animale din plus, sa ma uit la desene animate sau sa incerc diverse chestii cu cioco...

De 4 saptamani si jumatate pot face din nou dus. Dusurile fierbinti sunt de multi, multi ani o mare placere de-a mea. Dupa 3 saptamani [si 1 zi] cat am fost partial mumie in urma incidentului de pe 4 august si nu am mai putut face un dus adevarat, placerea a devenit mai intensa ca niciodata. De vreo 5 ani am o adevarata obsesie pentru gelurile de dus cu arome... delicioase.

Cam ce prefer in momentul asta (don't expect fancy stuff, they can be found pretty much everywhere and are pretty cheap):

• pe primul loc se afla desigur gelurile de dus de la Yves Rocher din gamele Jardins du Monde (cu arome de portocale, cacao si cafea) si Jardins de Noel (cu aroma de turta dulce + scortisoara si cu aroma de mandarine)
• 2 din gama Fresh & Clean
• din gama Senteurs Provencales, gelul de dus cu aroma de lamaie si cel cu aroma de vanilie
• inca 4 sortimente care imi plac: primele 2 sunt cu aroma de ciocolata (foarte eficiente in lupta cu mirosul de transpiratie), iar celelalte 2 sunt un gel de dus cu aroma de vin si un gel de dus de la Kappus cu aroma de grapefruit si lamaie
• alte geluri de dus care miros bine
• bonus: din alte categorii, alte chestii care ii plac mult nasului meu:
  • din categoria 'body scrub', unul cu aroma de ciocolata si unul cu aroma de cocos
  • din categoria 'chestii pentru buze' (subcategoriile 'gloss' si 'balsam'), de la stanga la dreapta: Oriflame Blueberry Lip Gloss, Yves Rocher Strawberry Nourishing Balm, Vynil Stars Lip Gloss, Avon Coconut-flavoured Lip Gloss, n.6 Strawberry Swirly Lip Gloss, Oriflame Choco-flavoured Temptation Lip Gloss
  • din categoria 'deodorante': Avon Naturals, Fruttini si Aver
  • din categoria 'sapunele', in sensul acelor de ceasornic, incepand din stanga sus: aloe, mure, piersici, zmeura (toate de la Yves Rocher)

• analfabetismul e la putere in supermarket (scuze pentru calitatea pozei);
• demolam, demolam (nu ca mi-ar parea rau)... dar cand sa construim se termina banii, nu?
• de vreo 2 saptamani si ceva am constatat ca in Billa au introdus pungi de hartie si nu mai dau pungi mici de plastic gratuite la case;
• nu stiu ce-i cu mine - am inceput sa pozez pisici;
• de vreo 3 saptamani au aparut niste Samsung-uri in mai multe statii de metrou; eu stiu de Republica, Georgian, Grigorescu, Dristor, Mihai Bravu, Izvor, Eroilor, Armata Poporului - pozele sunt facute la Grigorescu;

In ultimele 2 saptamani, colectia mea de animale de plus s-a mai imbogatit cu un pui de urs polar, cu un pui de leu si cu un mic pinguin. Da, imi plac la nebunie unele jucarii de la Keel Toys! Tot de la ei, mai vazusem intr-o vreme un pui de panda si un pui de vulpe. Sper sa le mai pot gasi si pe viitor.

Obsesia mea pufoasa...

Cred ca o sa incep sa scriu din nou mai des pe aici...

Here - isn't this cool?

Marti, 9 septembrie, 8:30.

Stateam pe o targa in hol la camera de garda de la ortopedie. Nu, nu mai patisem nimic, pur si simplu stateam acolo si ma uitam printr-o revista pe care mi-o luasem din acelasi motiv pentru care stateam pe targa si nu pe scaun: acolo e mereu plin de mosi si babe care vin cu cate 1-2 ore inainte, nu ca mine, fata punctuala care imi fac aparitia cu doar 10 minute inainte. Asteptam sa coboare doctorul de la etaj. Targa era chiar in fata usii prin care se ajungea pe culoarul unde erau lifturile, asa ca am fost probabil prima chestie pe care a vazut-o omul cand a trecut pragul. Mi-a facut imediat semn sa vin cu el in sala, dar... hehe, eu eram ultima sosita si asa cred ca mi-ar fi sarit in cap mosii si babele daca as fi intrat chiar atunci. M-am bagat la inca un articol.

In cele din urma, am intrat... da, ultima! Ma asteptam sa vrea sa ii arat cum ma descurc cu miscatul mainii... ceea ce s-a si intamplat, nu inainte sa le povesteasca celor doi colegi ce patisem. Mmm, asta a fost ciudat. De fapt... parca intotdeauna e ciudat cand se vorbeste de mine si sunt si eu de fata... in orice tip de situatie. Plus acel ciudat dat de "chiar asa de neobisnuit o fi ce am patit eu?" si plus acel ciudat dat de "wow, inca mai tine minte toate astea la 5 saptamani [si o zi] dupa incident?".

Bun, cam ce ar fi trebuit eu sa arat in materie de miscari ale mainii drepte? Oare de ce nu imi pusesem intrebarea mai devreme? Sincer, nu eram chiar asa jalnica precum probabil ca am parut. Eram insa dezorientata. Tot raul spre bine insa, nu? Pentru ca a urmat intrebarea: "Ti-ar fi greu sa vii aici zilnic pentru recuperare?" Hehe, bineinteles ca nu! Da, stiu! Iresponsabila mica ce sunt! Da, e mult mai comod sa imi dicteze altcineva mereu ce exercitii sa fac, sa traga tare de mine [pentru ca trebuie sa recunosc si eu ca nu prea fac asta]... mai ales in situatia in care eu nu ma pricep chiar deloc.

L-am urmat ca un catelus pe holurile spitalului pana la sala, am bagat la creieras explicatiile referitoare la hartiile care imi vor trebui, echipament, program si a ramas sa vin a doua zi pregatita sa incep. Cum am facut rost de adeverinta ca sunt studenta in cateva minute in afara programului de la secretariat voi povesti alta data.

Miercuri, 10 septembrie, 8:30.

Cu geanta de voiaj pe umar, ma plimbam iar pe holurile spitalului. Minutele pierdute cu diverse hartii, coduri si alte chestii de genul asta mi s-au parut lungi. In cele din urma am ajuns din nou la sala.

Va urma... da, a fost frustrant rau!

... asta ca sa preiau leapsa muzicala de la dugy.

Pentru mine, totul a inceput cu Aerosmith. Inca imi plac la nebunie... inca ma obsedeaza Janie's Got a Gun:

Azi e o luna de cand am tijele... strangers inside me... si mai am de stat cu ele cam inca o luna... can't wait to get rid of them... o luna si doua zile de la incident...

... pana cand nu ma voi mai simti asa.

Sau cel putin cam asa se traduc actiunile mele din ultimii 4 ani: "intr-o zi, voi merita sa _____, dar nu acum - acum sunt doar un monstru pe care nu si l-ar dori nimeni aproape". Si zilnic ridic noi ziduri care sa ma apere de privirile altora. Cateodata si privirile ucid. Rusine, teama, dezgust... in privirea monstrului din oglinda. Sunt deja moarta.

Cateodata, cand unii oameni sunt prea politicosi, ajung sa am nervii intinsi la maxim. Este vorba de oameni pe care ii respect si a caror companie imi face placere, asa ca situatia este foarte ciudata pentru mine... si usor enervanta. Mi-ar placea sa fie mai relaxati si mai naturali ca sa pot eu sa ma relaxez, sa nu mai fiu asa incordata.

Ce dracu' aberez eu pe aici? Ieri (vineri), unul din cei de care vorbeam mai sus a devenit brusc mai relaxat fata de mine (as never-ever before!). Si cumva, acum ma simt eu ceva mai bine. Da, sunt o mare idioata! Nimic nou...

... sa visez in continuu la ceva ce nu imi doresc cu adevarat doar pentru ca stiu ca ma va motiva sa trag tare pentru altceva ce imi doresc cu disperare?

N-am mai scris de mult despre ce au mai experimentat papilele mele gustative pentru ca... nu prea au mai experimentat nimic!

Ultima noutate pentru mine este Milka Schoko & Keks (link) de 300g (nu am gasit ca ar exista sortimentul asta si la 100g), ciocolata cu lapte din Alpi umpluta cu crema aroma de ciocolata (28%) si crema cu aroma de frisca (18%) si un strat de biscuiti. Ciocolata in combinatie cu biscuitii imi place, in schimb nu prea ma incanta prezenta cremei cu aroma de frisca acolo.

Bineinteles ca asta nu este un indemn pe care l-as da eu, insa, din pacate, sunt mult prea multi care nu stiu sa bata la usile virtuale (si probabil ca nici la usile propriu-zise din viata de zi cu zi).

Da, ID-ul meu de Y!M se gaseste aici pe pagina de profil, l-am mai lasat in vreo alte 5, 6, 7, 8... huh? locuri pe net. Asta insa nu inseamna ca sunt de acord ca toti cercopitecii sa dea buzna fara sa aiba bunul simt sa se prezinte, sa explice de unde exact au ID-ul si ce vor de la sufletelul meu. Pentru mine, asta e ca si cum mi-ar intra in casa fara sa aiba bunul simt sa bata la usa (nu "use" ca deja ma dispera unul caruia sincer i-as da ignore daca nu mi-ar fi ruda) si sa ceara voie mai intai.

Da, cei trei cercopiteci care m-au enervat ieri sunt cauza postului asta. Normal ca n-o sa dau add si nici n-o sa stau de vorba cu personaje necunoscute mie si care incep prima conversatie pe Y!M cu "pupa mult", "BUZZ!" sau "View my webcam" - no way!

P.S. Aproape in acelasi timp, a scris si Henrich un post pe o tema inrudita.

"... cum procedez ca sa-l lichidez cu totul - a venit timpul."

Ultimele cuvinte ale omului mi-au sunat asa ciudat. I-o fi murit cineva? Si am intors capul plictisita. Era un om pe la vreo 50 de ani, purtand o camasa alba sifonata, pantaloni negri (sifonati si ei), bretele gri si pantofi negri.

"A murit si sotia..." Deci am nimerit-o. "Sa-mi semnati aici..." imi spune dama de la ghiseul la care eram. O semnatura chinuita cu mana stanga si ii dau inapoi hartia. Imi primesc exemplarul meu si restul.

Femeile sunt curioase. Dama de la celalalt ghiseu (unde era omul) incepuse sa-i puna intrebari... iar omul incepuse sa-si deschida sufletul. Accident de masina. Fiul si fiica morti pe loc. Sotia dupa trei saptamani in spital.

Si barbatii sunt curiosi. Un alt domn intr-un costum in culori palide aranjandu-si hartiile la aceeasi masa la care mi le aranjam si eu se uita cu ochi mari pe directia omului care acum aproape ca plangea. A terminat de aranjat hartiile si a iesit din sediul bancii. Terminasem si eu, asa ca l-am urmat.

Fiul si fiica... probabil erau pe undeva cam de varsta mea.

Stiu, sunt insensibila, lipsita de suflet. Am scris asta in timp ce astept ca inghetata mea sa devina cremoasa - nu e amuzant sa incerc sa o mananc atunci cand este atat de inghetata incat mi se indoaie lingura in ea.

P.S. Tot din categoria "plati, ghisee si accidente rutiere urate": astazi cand am ajuns sa platesc factura la electrica tocmai sosea in intersectie o ambulanta... ca sa colecteze doi (sau cel putin asa am inteles eu din ce vorbea lumea) indivizi... mai mult sau mai putin intregi, asta nu mai stiu... Am intrat si cand am iesit ambulanta tocmai pleca. Era inca plin de gura-casca si am auzit o dama intreband "siii... baiatul acela a murit?". Si am plecat. Macar eu n-am blocat intersectia acum o luna...