on the verge of extinction... again

Traversez strada. Un tip dintr-un cort de partid politic, nu pot spune care pentru ca nici n-am fost atenta, imi ofera o bricheta.
Nu fumez. Hotarata, fara sa-mi modific traiectoria, asa ca umarul meu stang trece la mica distanta de mana cu bricheta.
Dar aud cum in spatele meu la urmatorul deja a a schimbat poezia.
Se poate sa va ofer o bricheta... sa aprindeti aragazul?
Probabil la asta i-as fi spus ca e o procedura periculoasa care s-ar putea sa lase fara buletin (si viata, dar cu certificat de deces in schimb) mituitii alegatorii inainte sa apuce sa puna stampila. Stiu, nu toti sunt asa ametiti ca mine, da' e suficient unu' ca sa omoare un bloc intreg cu vreo 50 de suflete...

Pentru ca in toti anii astia de cand ma dau cu barca pe bloguri am dat peste o multime de articole care mi-au intors stomacul pe dos. Toate pe aceeasi idee, cum ca o femeie trebuie sa stie sa gateasca, blabla, tralala.

Si le gasesc absolut dezgustatoare, la fel cum gasesc ideea de gatit. Mie nu-mi place sa gatesc. Si oricum nu am nevoie pentru ca nu-mi place mancarea gatita, ba chiar imi provoaca greata.

Nu inteleg rostul salatelor de fructe, mi se par oribile. Cum poti manca o chestie care se simte in gura ca sosetele in apa cu Cocolino? N-as putea sa aleg in veci asa ceva in locul fructului chior. Nu inteleg ideea de a

... sau povestea unui epilat pubian ratat.

Brontozaurelu' e o creatura ametita.

Cumva, clantele usilor o apuca mereu de maneci. Bine ca de zece ani de cand s-a mutat in Bucuresti nu mai poarta asa des maneci lungi, ca inainte si-a rupt o multime de bluze si camasi din cauza asta. Inclusiv una care ii placea mult, facuta de mamaia.

Cumva, mobila reuseste sa pice peste ea. E drept ca uneori cu ajutorul altor creaturi ametite cum ar fi mama. Aia a fost o intamplare urata, ca era sa lase reptila fara trei degete cand i-a scapat sertarul de la pat peste ele. Pentru cine nu s-a prins, setarul de la pat e de dimensiuni serioase si bineinteles ca e plin de crapa, ca orice alt sertar din casa asta...

Cumva, uneori reuseste sa nu nimereasca usa si sa se infiga in toc. Sau sa nu se prinda ca usa nu e deschisa si ca ea nu e (inca!) stafie. Cumva, reuseste sa se impiedice in covorul pe care calca.

In metrou. O mamica si o fetita. Pe undeva pe la 12 ani as zice. Cu o vioara. Pe care rezolva ceva tema de matematica. Pe de o parte, asta e o chestie care probabil trebuia sa fie facuta acasa, pe de alta... mamica imi pare chiar atenta la ce scrie copila acolo. La un moment dat se incrunta si isi ia si ea o foaie sa calculeze ceva. Fetita nu pare pe pilot automat, sa corecteze instant acolo unde i se spune. Sta si se gandeste intai.

Si parca e bine sa constati ca nu toti parintii cresc maimute urlatoare. Ca unii se mai si preocupa ca odraslele sa invete ceva.

Ma urasc pentru ca nu mi-am luat castile.

Doua cucoane schimba amabilitati de genu' curu' mare, mintea mica pentru ca n-au avut loc una de cealalta cand au intrat pe usa in metrou.

Un drac de copchil se tine de bunica-sa si tot urla baaaaau! baaaaau! baaaau! la o fata care sta langa usa.
De ce vrei sa sperii fetele? Eu nu le speriam cand eram ca tine, eu le pupam... ii spune un nene.

Martea asta a iesit albumul. Chestie care m-a lasat putin rece. Am ascultat deja toate piesele, imi cumpar versiunea cu DVD pentru selectia de piese live si interviuri, altceva?

Ce nu m-a lasat deloc rece a fost concertul de luni. Sau sa-i spunem mini-concert, ca avut doar vreo 45 de minute... da' las' ca-n turneu tot doua ore pline baga! Doua ore inainte sa inceapa transmisia am stat pe jar.

Mi-a placut ideea. In strada, in fata apartamentului in care a inceput totul (Boston, 1325 Commonwealth Avenue, apartamentul cu numarul 41). Intr-un fel de camion - eu imi imaginasem ca o sa se plimbe totusi putin inainte si inapoi, dar a stat pe loc. Si da, in poza e placa pe care au dezvelit-o la intrare. N-am putut sa nu pastrez un screenshot. Edit: o poza mai buna.

Un clip scurt despre eveniment, inainte sa se intample. Cred ca l-am vazut de mai bine de zece ori, il stiu pe de rost si tot nu ma satur de el... reactiile fiecaruia la ce spune celalalt sunt absolut delicioase!

Cand lucrurile nu mai merg asa cum stiai ca trebuie sa mearga. Si aroganta proprie isi ia o palma.

Sunt grozava cand vine vorba sa combin geometria cu CSS-ul, nu? Si atunci de ce mama dracului nu-s in stare sa fac un tetraedru regulat animat? Am crezut ca o sa fie usor, dar nu vrea sa iasa asa cum vreau eu...

Am scos pana acum doar 100% la toate exercitiile de curs si din tema, ar trebui sa ma descurc la primul partial, nu? Nu. Am busit grilele la greu si am pierdut 10 puncte din 100. Si... surpriza! Am busit si unul din exercitiile de programare si inca 5 puncte s-au dus. Punctaj final: 85 din 100. Ceea ce nu-mi place. Nu mi-a placut niciodata. Motiv pentru care in facultate mi-am carat mereu de la examenele pe care mi-as fi dorit sa le iau cu 10, dar am simtit ca nu pot. Si am lasat in urma o foaie goala.