on the verge of extinction... again

La mai bine de o saptamana dupa, cu poze putine si proaste - nu-mi vine sa cred ca am facut doar cinci in total cat au cantat Gamma Ray! Desi pe de alta parte... da, asta chiar inseamna ca a fost suficient de interesant incat sa n-am timp sa ma gandesc sa fac poze... Si a iesit si monstruos de lung...

Cuprins

• Scurta istorie personala
• Inainte de concert
• Shadowside
• Gamma Ray
• Helloween
• Eagle Fly Free...

Scurta istorie personala

Chiar scurta de data asta. Pentru ca nici nu mai tin minte cum dracu' am dat eu de I Want Out pentru prima data. Tin minte doar ca s-a intamplat tarziu si ca aia a fost piesa cu care i-am descoperit. Si de care nu m-am plictisit nici pana azi, mi se pare in continuare geniala. So they keep talking and they never stop and at a certain point you give it up...

Asta a fost una din chestiile pe care le-am auzit azi la Politie. Poate in alte imprejurari l-as fi intrebat pe individ daca l-o scapat ma-sa in cap dupa ce l-o fatat. Dar azi eram disperata.

Am pierdut doua zile intregi umbland ca disperata si intreband de timbru fiscal pe la toate oficiile postale si chioscurile de ziare. In conditiile in care ma simteam ca dracu', de-abia puteam sa merg, mi s-a facut rau pe strada si am fost nevoita sa arunc bani aiurea pe ceva de baut pentru ca simteam ca lesin altfel si pana la urma si pe transport. Si dupa cate raspunsuri de nu primisem, eram dispusa sa cumpar si de la macelarie sau de la frizerie sau de oriunde dracu' m-ar mai fi trimis.

Dar probabil ca timbrul vocii mele l-o fi dezorientat si si-o fi imaginat ca vreau sa cumpar zimbru... fiscal? Iar la macelarie s-a inteles clar ca am intrebat de timbru, si s-au uitat tipesele la mine de parca eram verde si aveam antene.

Da, pana la urma am gasit zimbru... aaa, timbru. Da' tot nu pricep de ce purecii lu' Labus nu vand dracii de gen la Politie si trebuie sa toc eu timp, nervi si bani batand Bucurestiu' ca tampita timp de doua zile...

... calatoreste cu metroul! Iai, pai ce s-a intamplat cu Mystery Machine? Adevarul e ca n-am mai vazut-o de cateva luni bune prin oras...

In caz ca cineva se intreaba... nu, nu e o gluma si nici n-am luat-o razna. Pur si simplu am vazut ieri in metrou un vitel de caine (unu' cat se poate de real) care semana incredibil de bine cu Scooby. Si care, coincidenta dracului, mai era si insotit de patru adolescenti...

Simpatica intamplare. Si care recunosc ca m-a zapacit suficient de tare incat am uitat unde trebuia sa cobor si apoi am fost nevoita sa ma intorc o statie.

Pentru ca doua chestii mi-au tot amintit de asta.

Prima ar fi ca am bagat un fel de maraton de scris si programat recenzii de cioco. Deja sunt programate doua luni si jumatate. Si am material pentru inca pe atat.

A doua chestie ar fi ca din toamna m-am reapucat de ceva ce nu mai facusem de noua ani. Dar fix. In 2012, la exact noua ani de la ultimul casting din 2003, in aceeasi data, am facut poze noi pentru portofoliu. Ma rog, deruland inainte, ieri am primit inca un telefon de la agentie ca sa merg azi la un casting. Mbine, oricum n-aveam alte planuri.

Sau in Coreea, dupa cum ne spune Alice Cooper inca din '73 in piesa sa Generation Landslide - please, clean your plate, dear, [...] - don't you know people are starving in Korea?. Asta chiar daca in Coreea de Nord a fost realizat un documentar care spune fix invers: ca americanii mor de foame. Documentarul fiind ilustrat cu imagini din Gara de Nord. Serios! Sa fim mandri, deci. Sau nu.

Cei din spatiu au insa nevoie cu siguranta de dinti buni.

In fine. Am auzit foarte multi oameni deplangand mancarea aruncata cand oamenii de nu stiu unde si nici nu conteaza mor de foame. Si foarte multi oameni spunand ca ei nu dau bani la cersetori, ci le dau de mancare.

Si pe mine impreuna cu ea. Iar asta nu are legatura cu nici un fel de rufe. Sau cu orice masina de spalat. Eu am masina de spalat. Care mi-a fost bagata pe gat de ai mei in 2008, dar eu n-am folosit-o niciodata, zace in bucatarie, murdara in momentul asta de ceai, limonada, oua fierte... cred ca de altceva n-am mai murdarit-o de cand a sters-o ultima data. Nu suport ideea de spalat doua sau mai multe chestii impreuna. Ma scarbeste ideea ca as putea spala doua sosete cu grade diferite de jeg pe ele in aceeasi apa.

Asa ca spal mereu manual. Am un lighean si mai multe galetuse si le insir pe toate in baie. Bineinteles ca oricum sunt necesare cateva runde bune de spalat, uneori se poate sa imi ia si trei zile sa spal toate rufele adunate, dar na... Oricum, nu conteaza. Dar motivul pentru care bat campii e motivul pentru care vreau masina aia de spalat inapoi.

... ca nu pot folosi abonamentu' de metrou de doua ori in acelasi interval de 15 minute.

Ah, in caz ca scarpina pe cineva pe creier chestia asta: pe vremea aia nu existau "abonamente" cu x calatorii incluse - alea au fost introduse prin toamna lui 2010 parca, intamplarea asta e de acum zece ani. Iar ghilimelele sunt acolo pentru ca eu is mai grea de cap si nu pot sa inteleg de ce se cheama alea abonamente.

Revenind. Eram inca destul de proaspata la Bucuresti, in anul I sau II la Poli, era iarna, foarte frig si eu mergeam in sus (adica spre nord) pe Mihai Bravu in zona dintre Dristor si Piata Muncii. Pe vremea aceea n-aveam nici o haina care sa ma acopere mai jos de jumatatea fundului, eram in niste blugi care initial fusesera stramti dar se largisera, asa ca-mi inghetasera picioarele in ultimul hal.

I never f*ck up. Except when it really matters. Exact. Fix asa stau lucrurile.

La inceputul anului ziceam ceva de un album. La doua luni si putin, il prezint si aici: se numeste sweet scrapbook si e locul unde vars poze mai vechi sau mai noi cu diverse dulciuri incercate. Arata ca dracu', da' e cu poze. Sincer, ma urasc pentru ca am ales atunci tumblr in loc de orice altceva. Pentru ca acum vreo luna si putin s-a schimbat radical editorul de postari. Se incarca greu, imi reordoneaza el pozele dupa cum ii tuna si nu ma lasa sa mi le re-reordonez eu la loc.

In continuare reorganizez si arunc chestii de prin casa. Nu-mi vine sa cred cate porcarii am putut aduna de-a lungul anilor si cat de greu merge sortatul, facutul bucati, sortatul dupa ce am facut bucati si aruncatul.

Trebuie sa imi schimb buletinul pentru ca imi expira in cateva zile. Au trecut zece ani si nu mai tin minte absolut nimic despre cum am procedat atunci ca sa fac asta. Cu ce hartii trebuie sa ma prezint la sectia de politie, cat ma costa si distractia asta... nimic! E un gol total in capul meu.

Nu stiu daca nu cumva n-am mai scris despre asta, dar am renuntat sa primesc pe mail notificari cand apar comentarii pe blog. Prea multe comentarii spam. Care e drept ca nu ajung aproape niciodata pe blog ca se pare ca blogger are filtre destul de bune. Da' problema e ca eu tot primesc mail...