on the verge of extinction... again

Cam cum era Simba cand a fost gasit de Timon si Pumbaa.

Mi-a aparut asta in timeline aseara.

Am fost invitata sa tin o prezentare la inca o conferinta. In Austria. In mai. Gagica care m-a contactat n-are nici o vina, asa ca n-o sa-i sar in cap, dar imi vine sa urlu ca n-a facut-o cu o luna si jumatate mai devreme. Am fost invitata acum, cand o buna bucata din mai imi e blocata cu o conferinta la care probabil n-o sa merg, dar organizatorii cauta avocat ca sa... dracu' stie exact ce, dar vor sa ma zboare totusi cumva in Florida.

Asa ca ratez o tara unde chiar voiam sa merg, unde pot sa intru doar cu buletin, pentru una care oricum nu ma incanta decat datorita oamenilor pe care imi doream sa-i (re)vad si pentru care oricum n-am primit viza.

De cateva zile nu-mi iese piesa asta din minte...

Adica nu viza. Nu pot spune ca-mi pare rau ca n-am obtinut viza sau ca "ratez" conferinta (probabil o sa se mearga pe varianta live stream ceea ce sincer mi-ar conveni mai mult decat sa ma car eu pana acolo, in conditiile in care nu ma incanta sa schimb trei avioane si pana acum am cam evitat oricum mereu cina restransa dinainte sau petrecerea de dupa). Imi pare rau de banii tocati aiurea, din care o sa-mi recuperez cel mult taxa de viza. Doar ca eu am mai cheltuit inca aproape 100 de lei pe alte dracii aditionale. Si imi pare rau de timpul pierdut.

Parca arata putin altfel site-ul acum (scroll in jos pana la speakers).

Cu asta inchidem golul de trei saptamani si ceva din mai.

Primul punct fix din septembrie. Sper sa ramana spatiu pentru JS + CSS Conf. Vreau rau de tot sa ma intorc la Berlin.

Si da, am zis ca asta e cu dedicatie. Pentru toti cei care mi-au zis ca matematica e inutila si ca n-o sa fac nimic cu ea. Pentru toti cei care mi-au zis ca trebuie sa fac compromisuri. Sa ma pupati undeva!