on the verge of extinction... again

Sa fiu sincera, de-abia asteptam momentul asta. In ciuda lipsei de rabdare ce ma caracterizeaza, simt mereu nevoia sa analizez prezentarile, sa pun sub lupa si sa critic orice a mers prost.

In cazul asta insa... nu mai tineam minte mare lucru. Doar cateva bucatele si atat. Printre ele, momentele in care imi strangeam cablurile dupa prezentare si am scapat un I zoned out frustrat catre Stephen.

Motiv pentru care de-abia asteptam sa apara clipul. Sa-l disec, sa gasesc momente care ma fac sa-mi trag palme, sa ma zgarii pe fata...

Si acum e online.

Inceputul e un moment de "vai, sa-mi trag palme!" - pana acum, n-am considerat ca am ajuns vreodata sa vorbesc prea repede. Tin minte ca in seara dinainte Tab imi spunea ca de obicei vorbeste prea repede si ca incearca sa mearga mai incet si eu ma gandeam ca... drace, eu am exact problema opusa si mi-as dori sa vorbesc mai repede. Doar ca azi, vazand inceputul, imi vine in minte o singura chestie: I am so overcompensating the slow flow thing!

Ma rog, mai e si gandul ca na, eram in Amsterdam si cine stie ce concluzii s-ar putea trage de aici... desi n-ar fi cazul. Chiar nu consumasem nimic. In afara de niste dropsuri Orbit cu care venisem din Bucuresti.

Sunt o groaza de and si de so acolo. Sunt o groaza de poticneli. Cateva cuvinte scuipate rapid, pauza, iar cateva cuvinte scuipate rapid, iar pauza... si tot asa. Permanent, parca ar trebui sa fac o pauza sa-mi trag sufletul si apoi s-o iau incet. Desi, la fel ca la Varsovia, am intrat in timpul pentru intrebari. Macar nu l-am depasit si pe ala cum am facut la Melbourne.

Si totusi... parca s-au schimbat lucrurile fata de acum noua luni. Nu suficient insa...

Inca o conferinta. Nimic nou. Ah da, au fost dispusi din primul moment sa ma plateasca mai serios decat am fost platita vreodata. Mare branza!

Dar a fost ceva special, "the best speaker care in the world" nu a fost doar lauda din partea organizatorului. Si chestia asta nu inseamna neaparat sa toace ei bani, ci in primul rand sa nu-mi toc eu nervi. M-au contactat in octombrie, m-au intrebat daca sunt interesata, am zis da si mi-au spus ca discutam in detaliu subiectul prezentarii si chestiunile organizatorice la sfarsit de ianuarie, inainte sa ne anunte oficial. Chestie pe care am apreciat-o enorm pentru ca sunt convinsa ca n-ar fi fost deloc placut sa stau ca tampita sa ma intreb ce inseamna daca nu mai dau nici un semn timp de atatea saptamani.

Si mai departe totul a mers pe aceeasi linie. Au reactionat prompt la orice intrebare, nemultumire sau nesiguranta din partea mea. Si a mai fost si asta. Si altele de gen.

Motiv pentru care mi-am dorit mult sa iasa bine. Dar nu tin minte mare lucru din timpul prezentarii mele.

Asa ca nu am decat cuvintele si imaginile altora.