on the verge of extinction... again

Does anybody remember laughter?

Da. Uneori e greu sa mai fie loc pentru altceva in mintea mea. Sunt cele mai puternice amintiri de la ultimul concert la care am fost. Pentru ca de asta merg oamenii la concerte, nu?

Ieri scriam ca se poate intampla din nou. Nu neaparat intr-un club. In seara asta m-a sunat mama in timp ce stergeam podeaua pe care statusera parcate niste incaltari. Explozie si incendiu la o fabrica de paine din Brasov.

N-a zis nimic de cauze, dar ma tem ca si de data asta e vorba de neglijenta, de solutii proaste pentru ca asa e mai ieftin.

De data asta n-au fost morti. Sper.

Dar va rog frumos sa va uitati inca o data la clipul de ieri. Intai arde parul, pielea, apoi se duce mai adanc... cartilajele, muschii, oasele... nu mai sunt urechi, degete...

Now look what you've done...

Nu e niciodata in regula sa fii superficial. In ciuda platitudinilor de genul try, fail, apologise, try again pe care le vad atat de des pe internet.

Statisticile sunt usoare atunci cand nu intri in partea lor tragica. Azi au fost doar cinci oameni cu arsuri. Doar cinci. Oribila exprimare. Doar. Ca si cand n-ar fi suficient. Cinci. Un numar. Doar ca... vorbim de oameni. Oameni! Sa nu uitati niciodata asta!

N-a mai murit nimeni azi. Poate ca n-o sa mai moara nimeni, caz in care statistic stam bine, oricum ar suna asta. Dar nu inseamna ca s-a terminat. Nu va fi usor pentru cei care vor trai. Uitati-va la clipul de mai jos, in special de la 3:03 - asa stau lucrurile dupa un astfel de incendiu. La cativa ani dupa. Sa nu indrazniti sa uitati vreodata!